2011-2013: The Challenges of a Phenomenology of Oblivion

Events

Apel la contribuţii

    Societatea Română de Fenomenologie, Institutul de Filosofie Alexandru Dragomir şi Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie şi Filosofie practică (Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) au plăcerea de a vă invita să participaţi la colocviul: Reprezentarea trecutului: prezenţă, absenţă şi anterioritate. Centenarul Paul Ricœur, care va avea loc în zilele de 29 şi 30 noiembrie 2013, la Casa Lovinescu, Bucureşti.    

Argument:

Reprezentarea trecutului. Prezenţă, absenţă, anterioritate

Centenarul Paul Ricœur

Le rapport au passé ne peut-il être qu’une variété de mimēsis?

Paul Ricœur, La mémoire, l’histoire, l’oubli

 

 

            Acest colocviu îşi propune să celebreze împlinirea, în februarie 2013, a 100 de ani de la naşterea filosofului francez Paul Ricœur. Lucrările sale – elaborate sub dominanta fenomenologiei hermeneutice, dar de o diversitate tematică remarcabilă – surprind, cu ajutorul unui aparat conceptual riguros, punctele nodale ale principalelor dezbateri intelectuale care au marcat secolul al XX-lea, dar şi propun modalităţi originale de înţelegere a problemelor în chestiune. Lucrări precum Despre interpretare, Metafora vie, Timp şi povestire, Sinele ca un altul au căpătat deja statutul de „indispensabile” pentru înţelegerea justei anverguri a problemelor ridicate de psihanaliză, antropologia structurală, semiotică, naratologie sau filosofia analitică. Ele conving însă în mod principal prin teoriile inovatoare pe care Ricœur le dezvoltă aici, teorii care au devenit, treptat, loci classici ale filosofiei secolului trecut: hermeneutica suspiciunii dublată de una a cogitoului rănit, poetica narativităţii, antropologia omului capabil, hermeneutica textuală sunt doar câteva din notele distinctive care trasează profilul teoretic al lui Paul Ricœur.  

 

  Şi cum altfel am putea celebra împlinirea a 100 de ani de la naşterea acestui filosof care nu îşi dorea nicidecum discipoli sau „ricœurieni”, ci cel mult prieteni în ale gândirii, decât invitând la un dialog amical în jurul unei teme care, deşi inevitabil restrânsă, se regăseşte constant de-a lungul itinerariului său filosofic? „Reprezentarea trecutului” şi articularea ei în funcţie de triada : prezenţă, absenţă, anterioritate – constituie într-adevăr unul din subiectele care, revenind deseori în analizele ricœuriene şi bucurându-se de abordări diferite, poate reflecta trei etape esenţiale ale gândirii sale.    

 

O primă formulare a acestei probleme aparţine anilor ‘50, marcaţi de fenomenologia existenţială şi antropologia omului failibil. Reflecţiile lui Ricœur asupra istoriei, adunate în volumul de articole Istorie şi adevăr, se desfăşoară aici sub semnul a două exigenţe: asumarea finitudinii subiectului istoric şi căutarea unui tip de obiectivitate diferit de cel al ştiinţelor exacte. Cele două exigenţe fuzionează în identificarea unei „obiectivităţi incomplete”, specifice istoriei; pe de o parte, caracterul incomplet al obiectivităţii istorice este dat de refuzul hotărât al istoricului de a „reînvia trecutul”, de a propune replici fidele a ceea ce a fost. Pe de altă parte, refuzul său este motivat de faptul că reprezentarea trecutului constituie într-adevăr un rezultat al unei analize istorice complexe din care subiectivitatea istoricului (activă prin selectarea faptelor din trecut, aplicarea anumitor scheme de cauzalitate, proiectarea imaginativă într-un prezent diferit şi tratat ca trecut, empatia şi deschiderea faţă de o alteritate marcată de anterioritate temporală) nu poate fi exclusă.  

 

Problema reprezentării trecutului ajunge la o a doua expresie, de o articulare teoretică mult mai bogată, în anii ‘80, când hermeneutica sa critică – edificată pe baze fenomenologice, dar cu o tematică specifică turnurii lingvistice (metafora, textul, inovaţia semantică) – cunoaşte dezvoltările cele mai inspirate. În trilogia Timp şi povestire, întrebările legate de reprezentarea trecutului sunt formulate din perspectiva unei poetici a narativităţii: dacă naraţiunea conduce la o refigurare a experienţei temporale, atunci şi reprezentarea uneia din extazele timpului – ca parte din procesul narativ – cunoaşte aceleaşi valenţe poetice. Reprezentarea trecutului devine astfel un exerciţiu hermeneutic complex – atât prin multitudinea de operaţiuni şi de problematici pe care le presupune şi le angajează (semnificaţia urmei, arhiva ca probă documentară, intersectarea problematică a naraţiunii istorice cu cea ficţională, constituirea unui timp mediator între timpul cosmologic şi cel interior), cât şi în special prin capacitatea ei poetică de a redetermina realitatea trecutului. Din acest punct de vedere, funcţia mimetică pe care o atribuim de obicei reprezentării trecutului apare de fapt ca o refigurare a timpului – referentul absolut al istoriei şi al ficţiunii.    

 

O ultimă formulare a problemei reprezentării trecutului o regăsim în lucrarea monumentală Memoria, istoria, uitarea, apărută la începutul acestui secol. Fără a nega importanţa elementului narativităţii în raportarea la trecut, Ricœur propune aici o interpretare mai extinsă decât cea din Timp şi povestire, incluzând în analizele sale un fenomen trecut până atunci cu vederea: memoria. Dintr-un fenomen neglijat, memoria ajunge treptat la condiţia de fenomen primordial sau de „matrice a istoriei”. Şi tot de memorie se leagă, în ordinea priorităţii, şi reprezentarea trecutului: ab initio, ea este o reprezentare mnemică, o imagine-amintire, a cărei natură de „prezenţă a unui lucru absent, ce poartă marca anteriorităţii” ridică mari întrebări fenomenologiei memoriei. Însă odată trecut pragul ce desparte istoria-memorie de istoria-scriitură, reprezentarea trecutului dovedeşte o altă amplitudine: ea este rezultatul unui demers istoriografic multiplu ce presupune parcurgerea a trei faze: una documentară, o alta explicativ-comprehensivă şi, în sfârşit, una literară. Fără a fi însă „completă”: căci doar conjugând fidelitatea reprezentării mnemice cu pretenţia veritativă a istoriei putem activa pulsiunea referenţială, vehemenţa ontologică ce împlinesc cu adevărat reprezentarea trecutului.        

 

Fiecărei prezentări îi vor fi acordate 30 de minute, pentru ca alte 15 minute să fie rezervate discuţiilor.   În spiritul dialogului amical invocat, încurajăm abordările interdisciplinare, care pun în relaţie teoriile lui Ricœur cu fenomenologia, hermeneutica şi filosofia istoriei (Hegel, Schleiermacher, Dilthey, Husserl, Heidegger, Gadamer, Arendt, Foucault), istoriografia (de Certeau, Veyne, Bloch, Nora, Halbwachs) şi teoria literaturii (White, Genette, Barthes, Jauss).    

 

Cei care doresc să participe sunt rugaţi să trimită până la data de 27 octombrie 2013 un rezumat de aproximativ 300 de cuvinte şi o scurtă prezentare a activităţii lor de cercetare la adresele paul.marinescu@phenomenology.ro sau george.bondor@yahoo.com, cu menţiunea „Colocviu Ricœur 2013” în titlu, programul final al colocviului urmând să fie anunţat pe 1 noiembrie.    

Organizatori: Paul Marinescu şi George Bondor    

Colocviul este realizat în cadrul proiectului: PN-II-RU-PD-2011-3-0206.  

Pages: 1 2 3